În toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important să se:
– asigure locul accidentului;
– ia măsurile de prevenire pentru ca starea de fapt să nu se înrăutăţească;
– stabilească contactul cu persoana bolnavă sau accidentată;
– acţioneze corespunzător când persoana accidentată sau bolnavă este lipsită de cunoştinţă;
– aline durerea;
– stabilească priorităţile.
Intervenția în cazul în care o persoană este lipsită de cunoștință
În această situaţie, viteza cu care se acţionează este de cea mai mare importanţă. Examinarea şi tratamentul trebuie să fie efectuate rapid. Pentru ca ajutorul acordat să fie eficient, în primul rând trebuie efectuată o evaluare a semnelor, a indiciilor clare care demonstrează lipsa de cunoştinţă. Acest lucru se realizează numai prin studiu şi pregătire.
Ameliorarea durerii
Durerile pot fi ameliorate prin aplicarea de bandaje, prin imobilizare şi printr-o transportare corespunzătoare.
Măsuri de autoprotecție
Cei care acordă primul ajutor vin în contact direct cu persoane rănite, intoxicate sau care pot suferi de o boală transmisibilă. Ca atare, sunt necesare măsuri de autoprotecţie pentru cel care intervine. De aceea:
– La persoanele otrăvite cu substanţe toxice pulverizate: se va spăla bine cu apă curată faţa acestora, înainte de a
executa manevrele de respiraţie artificială.
– La persoanele intoxicate cu gaze într-o încăpere închisă: înainte de a se acorda primul ajutor, vom chema
personalul de specialitate, pentru a scoate victimele din mediul toxic. Prevenirea contaminări cu boli transmisibile
prin sânge (ex. hepatita B şi SIDA):
– La manevra de respiraţie artificială: teoretic, singurul risc poate să îl constituie sângele din gura victimei. Se
aplică un material filtrant pe faţa accidentatului.
– La oprirea hemoragiei: teoretic, singurul risc este numai dacă cel care acordă primul ajutor are răni.
În acest caz:
– îşi va pansa rănile;
– dacă accidentatul sângerează şi este inconştinet, se va apăsa pe zona hemoragică, utilizând un strat gros de
ţesătură sau se va face compresie cu mâna acoperită de un material impermeabil, pentru a se evita contactul cu
sângele victimei;
– după îngrijirea unui accidentat, spălaţi-vă cu grijă mâinile cu apă şi săpun!
Resuscitarea cardio-pulmonară
Resuscitarea trebuie să fie efectuată numai pe indivizii care sunt în stare de inconştienţă, nu respiră şi prezintă o posibilă întrerupere a circulaţiei sângelui (nu au puls). O persoană în această situaţie se află în stare de comă. Scopul resuscitării este de a scoate pacientul din această situaţie şi de a preveni decesul.
Acționați rapid
Este extrem de important pentru creier să aibă un flux continuu de oxigen. Celulele
creierului pot tolera numai o scurtă întrerupere a fluxului de oxigen, de obicei între 3-5 minute.
Examinarea și Tratamentul
Scuturaţi umărul accidentatului şi strigaţi: „Sunteţi treaz?” Dacă nu există nici o reacţie:
– strigaţi după ajutor; deschideţi căile de acces ale aerului, vedeţi dacă pacientul respiră (pentru aceasta, folosiţi
numai 5 secunde!).
Dacă pacientul nu respiră: palpaţi-i pulsul (pentru aceasta, folosiţi doar 5 secunde).
Dacă nu respiră, dar are puls: – începeţi respiraţia artificială.
Dacă nu respiră şi nu are puls: – începeţi manevrele de resuscitare cardio-pulmonară. Pulsul este examinat la gât,
prin palparea cu degetul arătător şi cel mijlociu pe partea laterală a Mărului lui Adam, în scobitura dintre trahee şi
muşchiul gâtului (artera carotidă).
Deschiderea căilor de acces al aerului
Când persoana care acordă primul ajutor asigură deschiderea căilor de acces al aerului, unei persoane în stare de inconştienţă, în primul rînd trebuie să înlăture toţi corpii străini vizibili, care obturează gura şi gâtul. Apoi, înclină spre spate capul accidentatului: aşează o mână pe frunte şi cu două degete de la cealaltă mână ridică mandibula, fără a închide gura accidentatului.
Respirația artificială (metoda „gură la gură”)
– După ce aţi deschis căile de acces al aerului, verificaţi dacă pacientul respiră. –
Verificaţi dacă pacientul are puls.
– Blocaţi nările pacientului între două degete; insuflaţi aer şi verificaţi dacă se ridică cutia toracică. Folosiţi două
secunde pentru fiecare insuflare.
– Lăsaţi aerul să iasă afară şi verificaţi dacă se decompresează toracele. Menţineţi capul accidentatului în aceeaşi
poziţie.
2
RESUSCITAREA CARDIACĂ (incercati numai in situatii de maxima urgenta..maneva poate fi periculoasa
pentru ranit daca nu e efectuata corespunzator)
– Găsiţi locul de apăsare corespunzător.
– Localizaţi sternul.
– Punctul de apăsare va fi situat deasupra limitei inferioare a sternului, la o distanţă de 2 degete.
– Aşezaţi palma mâinii peste punctul de presare şi cealaltă palmă peste prima. Ridicaţi degetele de pe cavitatea
toracică.
– Apăsaţi drept în jos, de 80-100 ori/min.
– Apăsaţi de sus în jos cca. 4-5 cm la o persoană adultă. Dacă pacientul nu respiră şi nu are puls, executaţi 15
compresiuni externe ale pieptului la două insuflaţii (resuscitarea cardio-respiratorie).